Un studiu de ultimă oră realizat de cercetătorii de la Universitatea Columbia arată că persoanele care beneficiază de mai puţine ore de somn decât le-ar fi necesar ajung gradat să se îngraşe şi astfel ele ajung în scurt timp să aibă o greutate coporală mai mare decât cea normală.
Cercetarea realizată a dezvăluit că atât bărbaţii, cât şi femeile care foloseau în mod regulat, în medie, sub 4-5 ore de somn pe noapte ajungeau destul de repede să aibă cu 23% mai multe şanse de a deveni supraponderali, în comparaţie cu cei care dormeau de obicei un somn odihnitor de aproximativ 6-8 ore. Autorul studiului, dr. James Gangwisch, spune că există din ce în ce mai multe cercetări în domeniu care identifică dezechilibrele hormonale care sunt provocate de perioadele insuficiente de somn. S-a constatat de exemplu că în urma unei insuficienţe sistematice a somnului odihnitor nivelul de grelină creşte considerabil şi într-un mod accelerat, inducând, printre altele, o poftă de mâncare exagerată şi greu de controlat celui care se privează în mod sistematic de un somn odihnitor şi regenerator.
Studiile recente au mai arătat că nivelurile grelinei se corelează invers proporţional cu rezervele energetice. Întrucât somnul odihnitor, ce este corelat necesităţilor vitale, contribuie la creşterea rezervelor energetice ale fiinţei, înseamnă că nivelul de grelină nu este forţat să crească atunci când omul beneficiază de un somn odihnitor. Însă în condiţiile unui consum energetic masiv, care nu este compensat nici măcar prin somn, nivelul de grelină ajunge să crească în mod considerabil şi aceasta determină modificări compensatorii ce se vor reflecta apoi sub forma unor creşteri anormale în greutate.
Cercetătorul Alain Dagher mai precizează faptul că în condiţiile unei creşteri accelerate a nivelului de grelină pot să apară şi unele efecte secundare comportamentale nedorite, prin alterarea simţului natural al recompensei, pe care îl are de regulă creierul, putând astfel cauza fel de fel de schimbări de dispoziţie şi chiar stări de depresie. Astfel nesomnul sistematic asociat cu o alimentaţie excesivă şi haotică poate crea mari variaţii ale nivelului de grelină, conducând astfel la posibila apariţie a unor perturbări comportamentale.
Grelina a fost implicată recent atât în reglarea acţiunilor insulinei cât şi în homeostazia glucozei. Astfel, majoritatea studiilor moderne indică o corelaţie inversă între nivelurile sistemice de grelină şi cele de insulină. Insulina scade concentraţiile de grelină, iar grelina inhibă secreţia de insulină. Efectul hiperglicemiant al grelinei se datorează pe de o parte acţiunilor sale endocrine şi pe de altă parte efectului direct asupra hepatocitului de a stimula gluconeogeneza. Grelina si insulina par să acţioneze într-un raport de complementaritate reciprocă, fapt care de asemenea este profund semnificativ în contextul în care tradiţia medicinii chineze indică existenţa unie astfel de relaţii funcţionale complementare ce există între organul energetic stomac şi organul energetic splină-pancreas, complementaritate ce se reflectă în interdependenţa dintre meridianele energetice corespondente (meridianul S – meridianul SP).
Ce este grelina
Grelina este un hormon cu structură peptidică produs de celulele endocrine din mucoasa gastrointestinală, precum şi de celulele epsilon din pancreas, care sunt responsabile de stimularea foamei. Astfel, studiile efectuate au arătat că grelina stimulează apetitul şi consumul de alimente, intervine în reglarea metabolismului glucidic şi a homeostaziei energetice, stimulează secreţia acidă şi motilitatea gastrică. Datorită acestor efecte s-a constatat că modificările nivelului de grelină sunt implicate mai mult sau mai puţin în procesul de manifestare a unor boli corelate, cum ar fi anorexia, obezitatea, diabetul, sindromul metabolic sau ulcerul gastric. În aceste afecţiuni modularea armonioasă a activităţii grelinei este benefică, tocmai de aceea menţinerea echilibrului acestui hormon are o certă utilitate clinică.
Acțiunile grelinei
Grelina exercită o acţiune specifică şi la nivelul nucleilor hipotalamici ce sunt implicaţi în reglarea apetitului. Alături de rolul său în declanşarea nevoii de a consuma alimente, grelina conduce şi la acumularea de ţesut adipos, la creşterea preferinţei pentru grăsimile din dietă, la scăderea lipolizei şi la reducerea consumului de energie, efecte care influenţează pe termen lung greutatea corporală. Este remarcabil faptul că grelina acţionează în conformitate cu modul de manifestare specific ce este descris în Ayurveda ca fiind propriu pentru o serie importantă de funcţii ce corespund celei de-a treia forţe vitale şi anume kapha dosha, astfel că în condiţiile unei creşteri accelerate a nivelului de grelină apar şi multe dintre indiciile agravării lui kapha dosha.
Putem astfel afirma că între nevoia de somn şi nevoia de a mânca există o intimă legătură funcţională care nu trebuie neglijată. Orice dezechilibru imprimat asupr auniea poate conduce la apariţia uni dezechilibru al celeilalte, datorită factorilor biologici de control al acestor două necesităţi naturale esenţiale. Prin urmare nesomnul exagerat poate conduce la supraponderalitate în condişiile unie hrăniri excesive consecutive. Însă, totodată, înţelegerea corectă a acestor interdependenţe funcţionale poate fi de mare ajutor în demersul de menţinere a stării de echilibru şi de sănătate a omului.
Sursa: www.amnromania.ro
Add Comment