Ayurveda și Medicina chineză

Originea comună a sistemelor traditionale de vindecare ayurvedic şi chinez

   Sistemul tradiţional Ayurveda şi sistemul de vindecare tradiţional chinez prezintă multe aspecte comune şi evidenţiază o origine comună. Ambele sisteme de cunoaştere conţin o mare bogăţie de informaţii şi sunt rezultatul unei colecţii de lucrării pline de înţelepciune, care s-au transmis de-a lungul miilor de ani până în prezent.

   Unul dintre marile mistere este cum de a fost posibil ca aceste două sisteme de cunoaştere aparţinând unor zone diferite ale lumii să prezinte în fond o expresie principială unică şi o multitudine de caracteristici similare.

  Marii învăţaţi, precum şi cei care au studiat în profunzime învăţăturile celor două sisteme tradiţionale de vindecare precizează că principiile fundamentale ale celor două sisteme de vindecare nu ţin cont de graniţele geografice sau culturale pe care oamenii le-au trasat în timp, ci ele sunt expresia unie înţelepciuni esenţiale care s-a transmis din generaţie în generaţie şi care a fost adaptataă specificului cultural al oamenilor dintr-o anumită regiune sau alta.

   În miezul acestor tradiţii de vindecare există o viziune unitară asupra lumii, care evidenţiază conexiunile profunde dintre fiinţele umane şi Natură.

   Aceste două sisteme de cunoaştere au fost structurate pornind de la învăţăturile pe care înţelepţii din vechime le-au oferit oamenilor. Învăţaţii şi autorii care aparţin ambelor tradiţii au afirmat că aceste două sisteme de vindecare sunt de fapt foarte apropiate şi că diferenţele sunt datorate doar adaptării culturale şi conceptuale care a survenit pe parcurs.

    Ambele sisteme de vindecare se concentrează asupra aspectelor energetice ale fiziologiei umane şi realizează o apreciere deosebit de nuanţată a aspectelor prin care se manifestă forţa fundamentală a vieţii. Aceste sisteme descriu existenţa forţei universale a vieţii, prana de tradiţia ayurvedică sau qi de tradiţia chineză.

   Conceptul de „energie fundamentală a vieţii” include precizarea că această energie circulă prin canalele subtile numite nadi-uri şi srota-uri în tradiţia ayurvedică şi meridiane în tradiţia chineză.   

   O altă similaritate între cele două sisteme de vindecare este că viaţa este generată prin interacţiunea dintre cele cinci elemente fundamentale. Aceste elemente asigură şi menţin viaţa şi din ele apar ţesuturile corporale ale unei fiinţe vii. Substanţele primordiale sunt descrise în sistemul ayurvedic ca fiind forţa vieţii (prana), focul subtil (tejas) şi esenţa subtilă vitală (ojas). Acestea sunt considerate ca expresii pure ale celor cinci elemente subtile fundamentale.

   Din aceste trei aspecte subtile esenţiale provin ulterior acţiunea digestivă şi metabolică care creează cei şapte constituenţi corporali (dhatu) care susţin organismul şi anume limfa, sângele, muşchii, grăsimea, oasele, ţesutul nervos şi ţesutul reproductiv. Cele trei forţe subtile vitale, dosha-urile, şi anume vata, pitta şi kapha, sunt considerate manifestările efective ale atributelor esenţiale prana, tejas şi ojas.

   În mod similar în sistemul de vindecare chineză corpul fizic uman este alcătuit din cinci aspecte constitutive de bază denumite qi, sânge, fluide, esenţă şi spirit. Acestea sunt reflectări energetice ale celor cinci elemente fundamentale care sunt interdependente.

   Cele cinci elemente fundamentale îndeplinesc un rol coordonator şi interactiv esenţial în conectarea feluritelor energii cu structurile materiale constitutive ale unei fiinţe vii şi anume cu ţesuturile, organele şi structurile corporale specifice.

   Atât ayurveda cât şi tradiţia chineză utilizează sistemul celor cinci elemente fundamentale pentru a evalua constituţia umană şi variaţiile care pot să survină. În Ayurveda cele cinci elemente esenţiale permit o clară înţelegere a fiziologiei umane prin identificarea precisă a asocierilor energetice şi prin recunoaşterea feluritelor manifestări ale celor trei dosha-e.

   În tradiţia chineză se folosesc în mod frecvent conceptele de yin şi yang. Ele corespund viziunii profunde a ambelor sisteme asupra naturii polare a manifestărilor energetice. Perechea de aspecte polare yin-yang din tradiţia chineză corespunde perechii de aspecte polare fundamentale ha-tha din tradiţia indiană, ce este de exemplu utilizată în Ayurveda pentru evidenţierea complementarităţilor calitative dintre calităţi (guna).

   Originea conceptuală comună a ambelor sisteme poate fi recunoscută şi prin diferite asocieri concordante.

   De exemplu, vata dosha, care este asociată în Ayurveda în principal cu manifestarea elementul esenţial aer controlează toate formele de circulaţie energetică şi este în legătură cu energia fundamentale a vieţii (prana), fiind astfel o manifestare apropiată conceptul chinezesc de energie vitală în mişcare (qi).

   Pitta dosha, care are în Ayurveda atributele elementului esenţial foc, prezintă predominanţa relativă a aspectului polar yang, în timp ce kapha dosha, care prezintă în Ayurveda predominanţa elementului esenţial apă, prezintă totodată predominanţa relativă a aspectului polar yin, aşa cum este descris de tradiţia chineză.

   Pentru cel înţelept diferenţele conceptuale sau de expresie dintre cele două sisteme nu vor constitui niciodată cauza vreunie poticniri în înţelegere şi cunoaştere autentică. El va căuta să descopere care este originea principială a celor două sisteme tradiţionale de vindecare pentru a descoperi astfel ceea ce este esenţial şi valoros. Pentru un astfel de om diferenţele de limbaj şi de expresie ale celor două sisteme tradiţionale ascund de fapt o puternică înrudire.

Sursa: www.ayus.ro